“Romanul s-a nascut poet” era o vorba prin batrani. Eh… Nu chiar! Romanul s-a nascut mai mult politician, antrenor de fotbal, omniscient, patron si multe altele… Cel mai important insa… Romanul s-a nascut povestitor! Romanul da dovada de multa afectiune si atasament fata de semenii sai, fiind foarte preocupat de ceea ce se intampla in viata lui. Un astfel de exemplu sunt babele care intre orele 6:00-16:00 studiaza in cel mai mic detaliu ce fac vecinii, ce masini si-au mai luat si cate televizoare au in casa. Al naibii nenorocit! A furat de la stat si si-a cumparat masina si televizoare!! La ora 17:00 este un fel de Adunare generala, unde fiecare baba vine cu noutatile si preocuparile sale pentru viata vecinului, fiind atat de preocupata de bunastarea sa incat nu-si poate permite luxul de a nu impartasi acest lucru si tovaraselor de la Adunarea din fata blocului (”Ai vazut draga ca ala cica are doua neveste!?!”, “E fiu de securist! Altfel nu isi permitea el tot ce are in casa! Iti zic fata!! Are aur pe pereti!!” de aici se intelege ingrijorarea pentru securitatea vecinului in cazul unui jaf). Ce face insa romanul daca nu are vecin? Isi creeaza un cult pentru o personalitate, ajungand sa ii cunoasca viata in cel mai mic detaliu, unde a mancat, cu cine, parerea acestuia despre sex, echipa preferata, ultimele achizitii etc. Fie ca este vorba de tot felul de superficiale dezbracate, fie ca este vorba de Becali, ce a mai tras Mutu, cati copii vrea Virinel, sau din nou ce mai face Becali (din seria “EXCLUSIV: Becali isi taie porcul de Craciun” am citat din presa centrala). Ultima preocupare a romanului: Unde e Elodia?!?! Totul a inceput cu o crima ca oricare alta, prezentata la stirile de la ora 5, in care totul urma a se fi rezolvat in cateva zile. Ceva insa nu a functionat, lipsa senzationalului din mass-media a facut ca stirea asta sa fie preluata de televiziuni si presa centrala (care a considerat mai senzationala stirea asta decat faptul ca Becali isi taie porcul). De aici si pana la “Balada Elodiei”, maneaua “Elodia”, super serialul “Elodia” de pe OTV, ajuns undeva la episodul 59 sau scandarile de pe stadion (”Ole ola! Unde esti Elodia??” a fost doar un pas. Imediat au aparut teoriile conspirationale, tot felul de specialisti, martori, arme ale crime, nevoile lui Cioca undeva pe drumul vechi, pungi, substante acide si multe altele. Babubetele au uitat de grija ce o purtau vecinului si si-au indreptat-o catre avocata disparuta. Sunt convinse ca Elodia a fost topita cu vreo substante furata din minunata cladire (nu ii pot spune institutie) a o Politiei. Urmatoare lor grija? Sa gaseasca formula substantei bineinteles! Au aparut clarvazatori, vrajitoare, paranormali si multi altii! Fiecare avea teoria lui proprie! Cica defapt Elodia este Cioaca!!!! Defapt Elodia l-a omorat pe Cioaca si s-a deghizat in el! Astfel “oamenii legii” vor incerca sa afle ce s-a intamplat cu Elodia si nu cu Cioaca!!! Altii nu! Defapt Elodia a fugit cu Mailat in Italia si Mailat intr-o criza de gelozie a ucis-o! Aici s-a aflat defapt ca Elodia era italianca, fapt ce a pornit un nebunia dintre italieni si romani (care este apropo mega-extra-exagerata). Cert este un lucru! Ca romanului ii place sa vorbeasca cacat si ii place sa se inece in superificial! Isi alege modele mioritice ca Fecali, ii place sa creada a vorbeste despre ceva senzational si ca numai el stie defapt ce vorbeste si viseaza sa ajunga patron! Nu conteaza unde, cand si cum…Este ca specialistul lui Murphy: incearca sa stie cat mai mult dintr-un domeniu restrans, pana cand ajung sa stie totul despre nimic.
Interviu cu Alexandru Botan, creative director la McCann, si Bogdan Naumovici, Creative Director la Leo Burnett (poate il recunoasteti din reclama de la Teletech (”Batman! Batman!” sau “ala mic care respira greu”) Nu stiu cat de pasionati sunteti de asa ceva insa mie mi-a placut interviul asta.
Nimic deosebit… Vineri.. Bal… Pepitze wanna be sexy, care mai degraba dau in penibil, multa superficialitate, freze de strutz, tot felu’ de umflati cu juma’ de maieu pe ei… La fiecare masa se aud discutii de genu “Frate deci cat am baut! Deci frate… eu il bat pe ala… deci frate in pula mea frate… cheama-i pe aia frate ca sunt beat si sunt nebun!” Nimic neobisnuit pana aici… Doar e Balul Bobocilor. Ca deobicei aceleasi probe (dans, mima, dans si… cred ca ati ghicit… declaratii de dragoste), aceleasi pauze lungi si plictisitoare, aceleasi anorexice care danseaza samba, aceleasi profe stresate si acelasi poster cu Jiji Fecali pus undeva sus, la loc de cinste. A observat cineva ca le fiecare frantura de manea care se aude in sala, toti maniacii incep sa danseze si sa topaie?!?! Brusc toti suparatii aia de pe canapea se ridica, ca prin minune uita cat de zmei paralei sunt, le trece ameteala si dorinta razboinica (care cred ca e nativa… naiba stie… e o gena care il stimuleaza pe micul Conan cel barbar ce sta ascuns undeva adanc in tine). Si incet toti se agita, urla (ca nu pot sa zic ca -scuzati cacofonia- canta). Dupa astea 30 secunde de delir, orgasm auditiv pentru unii, zgomot pentru altii si poate stres pentru rockisti “muzica” (a se citi succesiune de sunete fara logica, repetate obsesiv la toate melodiile cu putin tzambal, acordeon si o toba mica pe fundal… poate si o trompeta) se opreste sau se schimba cu alt gen neagrat de gloata. Toti zmeii isi reamintesc ca sunt zmei, superficialele se bucura ca au mai dat putin din cur si s-au mai dezamortit… ati prins ideea. Probele plictisitoare se termina, si surpriza (sau traditie) miss iese cea mai timorata tipa dintre toate, probabil cea mai creativa la romana, si Miss Eleganta iese cea mai dezbracata (nu stiu daca mi s-a parut, dar cred ca avea o vesta peste sutien). Poc! Poc! artificii, confetii, baloane, acelasi cliseu foarte rasuflat cu “We are the champions”, cu acelasi solo de chitara, toata lumea fericita, urmeaza discoteca.
Dar… Imi place cand exista un dar… “No more” incearca sa faca o incalzire pentru “Zob”, doua piese in care Mihnea nu se prea aude, una in care se aude, dar parca tobele sunt date prea tare (pentru cei din gloata: sa nu se inteleaga ca erau bagate in priza, numai Guta face asa si ii minte ca canta live -de data asta nu mai scuzati cacofonia-). Ultimele doua sunt chiar ok! Teribilistii isi sparg capetele undeva jos, profa de economie isi face cruce si in timp ce statea cu gura deschisa cred ca i-a curs o bala, insa nu sunt sigur, voi reveni cu dovezi!
Se termina si No more! Gloata este extaziata! Urmeaza discoteca!!!! Bairam, tzatze, cururi si maestrul Guta va creea ambientul (ma rog…). Dar… Mai au putin de indurat…
Dupa o intrare excelenta in scena, Vlase, un pic cam incetosat (e obosit de pe drum… a mers mult azi) incepe cu “Beau”. Urmeaza un “m-am dus la mareeeee si plouaaaaaa…”, gloata incepe sa murmure! Unde e maestrul Guta!?!? Peste rumoare se aude Vlase: “Shhh! Doar cocalarii vorbesc acum!”, cocalarii crezandu-se complimentati incep sa urle!! Urmeaza “Prietena mea”, “Delaliah”, “Radio punk”, “Cantec de dragoste” si gloata innebuneste! Realizeaza ca defapt ei sunt zmeii si ca totul trebuie facut ca la carte… Cu o precizie de lunetist, un lider al gloatei arunca spre Vlase cu o bucata de hartie… “Ce bah astia sunt activisti de partid?”… “Lasati cocastarcii sa urle, voi ascultati muzica!” si incepe “Printre nori”! Totul se incheie cu “Telenovele” si mesajul trimis gloatei este complet! Degeaba insa… Nu aveau cum sa priceapa ceva… Nu era tambal in pula mea pe fundal… Sau o toba mica… sau macar o trompeta…
Nu stiu cati dintre voi ati mai fost lately la cinema, iar cei care ati fost probabil nu ati fost atenti la reclamele dinaintea filmului asa ca m-am gandit ca ar fi ok sa le pun. Sunt pentru Orange, Orange Wednesdays mai exact (o promotie de-a lor prin care in fiecare miercuri poti sa cumperi 2 bilete la cinema la pretul unui singur daca trimiti un mesaj la nu stiu ce numar). Nu stiu cat succes au si in Romania, insa in UK a fost o adevarata manie la un moment dat cu reclamele astea.
Suntem loviti din toate partile de Prison Break, Heroes, Grey’s Anatomy si alte seriale de genul care mai au un pic si ajung la rang de religie. De ce au succes? Destul de simplu… Scenariu foarte bun cu multe asa zise momente critice (care la un moment dat nu mai sunt atat de critice pentru ca incep sa devina evidente). Nu le critic… Am pierdut si eu multe nopti uitandu-ma ca un maniac fara viata sociala la Prison Break sa vad ce plm o sa faca Michael Scofield, daca o sa scape de pedofilul ala de T-Bone, si cum o sa iasa acum din Sona. Si credeti-ma… chiar am suferit cand a murit Sarah (probabil se plictisise de serial si trebuiau sa gaseasca o metoda naucitoare de a o scoate!) Oricum e mult mai buna metoda asta decat “Tanar si nelinistit” style, la care inainte de unele episoade te anunta ca defapt Victor va fi jucat de altcineva astazi, pentru ca Victor cel original a bolnav… Mai tine cineva evidenta la episoadele lor???
Am deviat prea mult… Iata ca printre seriale care pentru multi au ajuns la categoria “Asta voi face in viata” a aparut un serial micut, foarte putin observat, un pic cam deocheat si care incearca sa iti arate putin ca viata nu se rezuma la succes, pizde si masini scumpe. David Duchovny (Remember Agent Mulder din X Files?) il joaca pe Hank Moody, un fost scriitor de super succes care se desparte de fosta viitoare sotie si ajunge intr-un moment in care totul in viata lui se rezuma la sex, sex, alcool si sex. V-am captat atentia? Labarilor cu siguranta…. Sunt o gramada de momente amuzante de genul: “I thought you might have come by because you found out I fucked your wife in almost every room of your house. No? Every room of your house.And I’m sorry about the rug. I didn’t realize the old lady was a squirter.” Sunt multe rasturnari de situatie (ca tot se pare ca sunt la moda) si multe chestii care in mod normal te-ar face sa te gandesti la unele chestii… Daca aveti rabdare si tutun il puteti vedea pe HBO in fiecare sambata de la 20 sau il puteti lua de pe torrent cum am facut eu, sunt 12 episoade. Va las si un preview! Vizionare placuta pentru unii, laba placuta pentru altii!
“Once upon a time, I wrote a book. People seemed to dig it, so I wrote another and one after that. That’s when Hollywood came knocking at my back door. As soon as I cashed that check, I wrapped my lips around the mighty erection that is the film industry and sucked hard just like a good whore should. Unfortunately, I had to be taught not to orphan the balls.”
