The work of a staggering genius

Vreau sa incep prin a-mi cere scuze! Da… Imi cer scuze… Nu pentru ce am zis pana acum, ci pentru simplul fapt ca articolul acesta va fi plin de greseli ortografice, morfo-sintactice si (mai mult ca singur) de logica… Dupa o noapte cu baietii imbibata in alcool (cu 2 “o” se scrie, nu?), multa bere si lichioare bahica (pentru cei din categoria “Jean” asta e vinul, da! Murfatlar sau chestia aia rosie care se da si la pastila), o discutie cu o fata si o idee pe care o aveam mai demult (am scris de 5 ori cuvantul asta pana i-am nimerit forma corecta) m-am gandit sa scriu despre… post! Postul, nu locul de munca, este considerat de persoanele religioase o metoda prin care iti arati sustinerea (hai sa ii spunem asa) fata de greutatile prin care a trecut Doamne-Doamne (pentru noi). Oricat de mult respect as avea pentru profu’ de religie (care mi-a impins masina de vreo 10 ori, dus-intors, fara sa reuseasca sa o porneasca), pot spune ca nu am reusit sa inteleg unele persoane.

Postul la multe persoane a devenit un trend. Intra cu putere alaturi de branduri cunoscute in Romania ca “housing”, “dulce banana”, “stefanel”, “harrison” si “puta madre”. Nu mai este modalitatea prin care incerci sa ii multumesti lui Doamne-Doamne. A devenit un trend, in toata deplinatatea cuvantului!! Este trendy sa tii post!! Este trendy sa vii in fiecare zi la scoala, sau la servici, si sa te lauzi ca tii post si ca iti pare rau ca trebuie sa refuzi o gogoasa apetisanta, un pui la rotisor sau o chiftea. Esti un bun credicios si tii post, deci nu vei ceda ispitei… Al dracului lucru si ispita asta… Te loveste numai cand esti vulnerabil… Cum iti este pofta de o gogoasa, apare ca prin minune, sub o lumina aurie (pe fundal fiind o muzica de genul “aaaleluia!aleluia! aleluiiiiia!”) care sa te ispiteasca.

Postul a devenit o metoda sa te dai mare si sa le arati celorlalti ca si tu esti in pas cu moda si ca tii post, chiar daca nu stii exact ce este el si in ce consta. Pur si simplu da bine la PR sa zici ca si tu tii post si vai de mine cat de dificil este… Te simti deosebit/a cand ceilalti iti spun “Ah da? Eu nu am reusit… Bravo…!”.

Nu incerc sa par un credincios convins, care merge la biserica in fiecare duminica (nici nu stiu cand am facut chestia asta ultima oara, cred ca eram in clasa a 4-a)… Dar dupa parerea mea umila, postul nu consta in trendul asta care se extinde de la an la an… Cred ca postul consta in mai mult decat retinerea din a musca din gogoasa aia nenorocita. Degeaba nu te umpli de ciocolata daca cu cateva minute inainte il trimiti pe colegu’ de clasa in origini, sfinti si ale locuri cu carectere originare (nu originale)… Ca sa intelegeti mai bine: “Futu-ti Dumnezeii ma-tii de cretin, ti-am zis ca imi trebuie castile azi… Pizda ma-tii de prost egoist ce esti…” Degeaba nu gusti din bucatica aia frageda de porc, daca in seara dinainte ti-ai tras-o in toata pozitiile, pe toate obiectele care ti-ar fi putut sustine greutatea si ai baut ca un porc nenorocit (sau scroafa) tot ce avea concentratie de peste 50% alcool… Probabil pe moment iti spui… “Ce dracu’ doar nu manc cioco si purcel!”

Nu e frumos ce faceti, baieti si fete! Haideti sa lasam putin la o partea nevoia asta arzatoare de a fii in centrul atentie si sa nu mai glumim cu cele sfinte (completez afirmatia asta cu zambetele de rigoare). Hai sa fim un pic mai modesti si sa tinem pentru noi unele lucruri… Sa nu ii mai cerem lui Mosu’ ultimul model de Audi TT, Samsungul ala beton cu cristale sau alte chestii de genul asta… Ce ziceti, se poate?

PS Stiu ca veti incepe sa bombaniti si sa ma injurati, dar in adancul sufletului vostru plin de muzica cu ritm monoton (a se citi trance, house etc) si impresii, stiti ca am dreptate… Plus ca este postul… Si nu este frumos sa ii vorbiti urat pe ceilalti… Daca nu imi dati dreptate, luati gogoasa aia pufoasa, muscati din ea si lasati postul pentru cei care ii vad cu adevarat valoare spirituala, chiar daca pentru noi superficialii ea nu exista sau este doar un trend!

PSS Am corectat articolulu dupa ce am iesit afara si m-am spalat cu zapada pe fata, deci ar trebui sa fie corect gramatical si cat de cat coerent…

Popularity: 71% [Ulei de tea tree bio]

Pentru Jean este o zi obisnuita… Ca in fiecare dimineata se scoala scarpindu-se intre picioare, se da jos din pat, ii fute cainelui un sut in cur, se scarpina din nou, ii mai fute un sut cainelui si isi continua drumul catre buda invartindu-si scula in aer intrebandu-se daca a mai crescut sau nu (”Shtorong! aseara era mai mica”). Ajunge la baie, isi face parul cu oja si pleaca de acasa. Este in general ora 7 dimineata… De fiecare data asta ajunge la scoala inaintea mea, chiar daca el la ora aia ar trebui sa doarma. “Ce faci, Jeane? Ai o shtanga?” Ii dau o tigara… “Andi… Nu Jean… Andi..” “Pula mea, Jeane… sunteti multi aici si mi-e greu sa va tin minte… Va zic la toti Jean ca e mai usor (flegma…). Numa’ dupa-masa cati sunt… E mai simplu sa va zic Jean la toti!”.
Pauza urmatoare era tot acolo… Peste doua pauze avea mana bagata pe gatul cainelui!! Cainele schelalaia si se agita incercand sa scape de dobitoc. Asta nimic, baga mana si mai adanc. “Ce-i faci bah?” Cainele inghitise un lemn si Jean incerca sa il salveze… Pauza urmatoare Jean isi antrena cainele, incercand sa ii dea suturi “Hai bah, cap de cui! Fereste laba! Fereste laba! Asa bah!” Daca nu se ferea… Ce sa zic… Ghinion cainelui pentru lovitura ce si-ar fi primit-o in laba.
In ultima pauza, cainele avea o cadere nervoasa… Chiar ma intrebam cat ar mai fi rezistat. Caderile astea nervoase sunt destul de dese, nici nu vreau sa ma gandesc la ce este supus bietul patruped. Scoate niste sunete dubioase rau de tot… Erau un fel de sunete scoase de o vaca in calduri combinate cu sunetele unui porc ce tocmai e taiat (sau impuscat cu glont de argint, mai nou). Nu puteai sa zici ca latra sau plange… Cred ca era modul lui de a spune ca nu mai suporta si ca se duce la tren cu prima ocazie. La un moment dat se opreste si incepe sa se tavaleasca pe jos… Jean intre timp ii tot dadea picioare in cap sa se linisteasca… Cainele se ridica, incepe iar sa scoata suntele alea ciudate… “Taci in gatu’ ma-tii de javra” Cainele o tinea tot pe a lui… “Bah te omor!!” Nici o schimbare, cainele inca scoatea suntele alea bovino-porcine. La un moment dat Jean incearca sa il loveasca, dar cainele se fereste (parca ar fi fost Neo din Matrix). Jean mai incearca o data si de data asta cainele il evita. Mai incearca o data… Asta cred ca a fost ultima oara cand Jean a mai incercat sa dea in caine… Azorel (nu stiam cum sa ii spun si “caine” devenea deja enervant) se da putin in spate, Jean se dezechilibreaza si cade… De atat a avut Azorel nevoie! Sare pe Jean latra de doua ori la el, scoate de cateva ori niste sunete bovino-porcine si pleaca.
Jean a ramas perplex… Nu stia daca sa rada, sa planga, sa fie speriat sau sa faca misto de situatie… Sta intins pe spate cu mainile in sus, inca incercand sa se apere de caine, chiar daca acesta il lasase de cateva secunde in pace. Se ridica foarte greu si cu multa prudenta, isi sterge cu maneca balele de pe fata si pleaca spre casa… Pana acasa nu mai scoate nici un sunet, desi de multe ori are obiceiul de a canta manele in timp ce se plimba. In fata blocului il vede pe Azorel care i-a aruncat o privire plina de inteles… Ceva de genul: “Nah fraiere!! M-ai fute-ma la cap!!” Jean se duce la caine, isi cere iertare, il mangaie pe bot si intra in casa… Inca nu reusea sa inteleaga ce se intamplase!

Jean si Ionela - doua vieti contemporane
1. Jean - “Freate, ai shtanga?”
2. Jurnalul Ionelei
3. Jean e suparat

Popularity: 58% [Ulei de tea tree bio]

Una dintre legile lui Murphy spune ceva de genul: “Specialistul este acel individ care stie din ce in ce mai mult despre din ce in ce mai putin”. Eh… Hai sa o reformulam un pic: Specialistul este acel individ care crede ca stie totul despre un domeniu, dar defapt nu stie nimic. Sau vrea sa arate ca stie totul si ca este un specialist, chiar daca in sinea lui stie ca habar nu are despre ce dracu’ vorbeste… Vrea insa sa impresioneze prin vasta sa cultura. Sa luam un exemplu… Primul care imi vine in minte este… bineinteles Jean. Lui Jean ii place sa impresioneze masele de oameni! Cred ca o vede ca pe o menire, un scop in viata, primit de la vreo ursitoare care semana izbitor de tare cu Zana Maseluta. In acele momente are o sclipire in ochi asemanatoare cu cea a profului de mate care rezolva un exercitiu complicat. Se simte chiar important ca poate sa impartaseasca si altora din vasta sa intelepciune. “Jeane, asculta la mine… Daca vrei sa futi ore intregi (izbeste o flegma de asfalt), iti legi de picior un cordon, elastic, jaga-jaga… Ca blochezi vena aia, sau artera ce mortii ma-sii e (mai trage o flegma) si (se scarpina la maimuta) tot sangele ti se duce spre capu’ pulii… Iti zic eu Jeane, spargi nuci cu ea dup-aia!”. Jean este insa mic copil pe langa specialistii in masini… Vi s-a intamplat vreodata sa va moara masina in mijlocu’ strazii… Din fericire (sau din pacate) mie mi se intampla de cel putin 2 ori pe saptamana, din simplu motiv ca masina mea e mai batrana decat LSN-ul si la -5 grade imi clocoteste apa… Si stai si astepti sa se raceasca motorul si la un moment dat apare specialistul. Era un individ de vreo 2 metrii inaltime, 150 kg, barba, figura fioroasa si o voce de hipopotam. “Ce-ai patit bah? Vrei sa te ajut? E clar ca ai probleme la alternator, nu iti incarca bateria… Fii atent! Eu te imping tu apesi ambreajul, o sa auzi usor ca scartaie, dai drumu’ si bagi acceleratia. Hai!” Si impinge “Dai, dai, dai acolo!” Nimic… Mai impinge o data…”Dai, dai, dai! Ha hi!” Nimic… “Bah tu nu intelegi, trebuie sa ii dai gaz, baga acolo la pedale!” Iar nimic… Pana la urma se da batut… 5 minute… alt specialist. Era un barbat pe la 45 de ani care mirosea a bere si Carpati, probabil mecanic auto dupa vaselina de pe maini. “Bah… Iti zic dupa cum face ca ti s-au ars bujiile… Scoate-le cu o cheie de bujii, le dai putin foc, mai freci acolo si tre’ sa mearga.” In gandul meu, ii zic lasa… Inca cateva minute, alte teorii: nu mai am ulei, nu mai am apa, a crapat motorul de la frig, mi s-a tocit ambreiajul, discul de frana nu mai prinde, am pana pe spate, etc. Dupa o ora apare cocalarul “Bah pula, iti faci masina asta sa mearga sau vin si iti dau doua capace… Ii futi doua picioare si pleaca, ce pula mea, asa rezolvi totul in viata… Pula mea de roachet”
Exista specialisti pentru fiecare domeniu… Exista doctori fara diploma, antrenori nedescoperiti, experti in economia globala, genii care cunosc totul despre secretele vietii, etc. Cei mai tari sunt aia polivalenti. Adica acei oameni care considera ca ei stiu tot si indiferent despre ce se vorbeste ei au intotdeauna o parere, chiar daca de cele mai multe ori parerea lor starneste zambete, rasete sau huiduieli. Discutie la telefon: “Bah mi-au iesit niste pete pe maini, poate am facut dreacu’ vreo toxiinfectie”. “Nu bah ai facut un fel de peterosiischioza… Adica cum sa iti explic eu tie… Tre’ sa te ungi cu ulei nerafinat, freci cu putina frunza de leustean si gata, noroc ca nu ai facut o hipermetropie”. “Bah ce bine au jucat Asesoftu’..I-au spart pe aia.” “Da… dintotdeauna Sibiul a avut echipa buna!” “Ba… sunt din Ploiesti…” “Nu bah! Aia sunt altii sunt unii Asesoft… Sibiu… Sunt cei mai tari!” “Ba in Sibiu nu exista asa ceva” “Ba da bah! Iti zic eu sigur”. Exemplele ar putea merge la nesfarsit si probabil as deveni plictisitor (cred ca am devenit de mult, oricum). Concluzia e urmatoarea… Oriunde am merge putem intalni un specialist, dornic sa ne imparta din vasta sa cultura… Uneori sunt chiar amuzanti, dar la un moment trebuie sa ii readucem cu picioarele pe pamant (macar pentru moment).

Popularity: 49% [Ulei de tea tree bio]

Nu stiu daca sunteti familiari cu prototipul numit Jean! Este peste tot! La fel cum in orice bucatarie romaneasca intalnesti cel putin o Tanti Nuti, la fel il intalnesti si pe Jean! Numai ca Jean este mult mai extins decat Tanti Nuti. Jean este omul, sa ii spunem din popor, putin educat, cu gura mare, care este pandit de dusmani pe la colturi (fapt pentru care isi cara lunceagul, rozeta si o bata mica de baseball cu el), zmeul zmeilor, care incearca sa iasa in evidenta, da’ nah… nu prea ii iese! Lui Jean ii place sa impresioneze! Ii place sa isi arate superioritate fata de un caine, de exemplu: “Futu-ti gura ma-tii de javra!” si ii fute un sut in cur! Jean este foarte narcisist si preocupat de imaginea sa! Isi face parul cu grija ( il mai si cu oja din cand in cand, pentru stralucire), are o multime de simboluri sculptate in par (cred ca este alfabetul incas, nu sunt sigur), ce mai… este un non-conformist! Este modest, dar destul de preocupat de faptul ca toata lumea trebuie convinsa ca blana lui este de vulpe. Atat de preocupat incat este chiar in stare sa ti-o dovedeasca dandu-i foc! “Ti-am zis bai, cap de cui, ca e de vulpe! Uite cum a ars toata! Hai da-mi o shtanga acum!” Este un adevarat domn, care lupta impotriva misoginismului, are multe calitati si stie sa aprecieze o fata! Ii place sa isi arate dexteritatea deosebita scarpinandu-se intre picioare in timp ce merge. Pentru ca impresia artistica sa fie completa fute o flegma, care probabil face chiar si o gaura in astfalt! Stie cum sa vorbeasca cu o fata! Dupa ce a impresionat-o cu flegma lui zdrobitoare de asfalt si cu modul in care se scarpina, ii sopteste vorbe dulci in ureche: “Auzi fa, proasto! Ai prieten!?Zi-mi ca ii rup capu’!! Ce zici (mai da o flegma), te-am cucerit?” Are un simt foarte dezvoltat al umorului! Starneste rasete in hohote numai prin simpla sa aparitie! Cand deschide gura, lumea se tavaleste pe jos urland “Nu mai pot in pula mea!!!! haahahah!! nu mai am aerr!!!!!!!!! hahahahahah!!!”. Coerenta sa in vorbire si ideile foarte elevate pe care le prezinta (”Tarfa aia futu-i gura ma-sii, ca s-a futut pentru masina aia de ii sare cacatu’ din cur ca guma aia Sugubunbun!”) il fac sa isi impuna punctul de vedere. De multe ori exagereaza insa, si monopolizeaza discutia, dar cei care il apreciaza ii iarta acest defect, format probabil din dorinta lui arzatoare de a arata cat de multe stie!

Popularity: 56% [Ulei de tea tree bio]