The work of a staggering genius

Seara tarziu, Jean vine nervos acasa! “Baga-mi-as pula in ei! Au olarit mingea aia tot meciu’! Numa’ capete de teava in echipa aia! Fah! Adu-mi chiloti curati pana nu ma descarc pe tine!”. Tocmai pierduse Dinamo… Pentru Jean, intregul sau univers de principii, era intors pe dos; toate fundamentale sale rationale erau facute bucatele, tot ce stia el despre a fi dinamovist se dusese pe apa sambetei. A inceput sa tina cu Dinamo acum cateva luni, cand cica ar fi castigat campionatul si i-au batut la curu’ gol pe toti. Toata lumea ii lauda, la stirii numa’ spartani si Leonidas (nu prea stia el ce erau defapt, da’ ii placea cum suna), toti baietasii bazati din cartier, erau cu Dinamo. “Ce dreacu! Inseamna ca sunt cei mai buni….” Neplacandu-i sa piarda, Jean a considerat ca ar fi ideal sa tina cu cea mai buna echipa (in viziunea lui ingusta…normal). Din aceea zi Jean a devenit alb-rosu, la propriu si la figurat! Stia toate hiturile de la Dinamo (adica “tanana dinamo!” si “ole ola”), se facuse cu oja rosie in par (a auzit ca asta ar fi ultima moda prin Tractoru) si era primul care se batea cu jandarmi (pentru ca asa dovedesti daca esti dinamovis convins… batandu-te cu jandarmii). Avea o placere sadica sa rupa scaune de la peluza si sa le faca guler cuiva si ii scanteiau ochii de fiecare data cand putea sa-i sparga capul unui jandarm! Totul mergea minunat pentru Jean! Dinamo batea tot (de la adversari, suporteri, jandarmi, unguri pana la homosexuali si babutze), jucau cel mai frumos, erau mai buni decat Steaua (condusi de pastorul George)! Ce mai! Era de vis! De fiecare data cand iesea afara, mergea foarte mandru si ii placea sa isi etaleze fularul cu Dinamo, in timp ce se scarpina la maimuta.

A venit totusi o seara friguroasa! Jean abia astepta! Era Steaua-Dinamo! Abia astepta sa rupa niste scaune si sa-i injure pe stelisti! Era cea mai mare distractie si satisfactie pe care ar fi putut sa o aibe intr-un an calendaristic! Se pare ca ceva nu a mers… Dinamo a luat bataie la curu’ gol (din nou) si la propriu si la figurat… Jandarmii satui probabil de scaune, bate, pietre si torte primite in cap sau gandit sa riposteze… Jean saracu a fost prins la mijloc! Nedumerit a inceput sa urle sa si faca ca un maimutoi in calduri… Poate poate ar fi intimidat pe cineva! Isi uitase rozeta acasa! Era singura lui protectie impotriva dusmanilor! A ajuns acasa cocosat si vanat, tras de cainele lui, care i-a ramas intotdeauna fidel… Nu putea intelegea! Toata lumea spunea ca sunt cei mai buni, ca nimeni nu ii poate bate! Dinamo erau cei mai tari! Nu puteau sa fie batuti de stelisti! Si a stat Jean pe ganduri, a meditat, a intors-o pe toate partile… Oricum ar fi luat-o nu intelegea de ce sunt dinamovistii mai buni. “Pula mea freate! Oi fi inteles eu gresit… Poate ca Steaua e mai buna! Pula mea! Astia doar o olaresc aiurea…! Pula eu sunt stelist de-acuma!” Totul parea rezolvat! Jean si-a redefinit principiile, si totul incepe sa capete un sens. Mai ramanea o singura necunoscuta… De unde putea sa faca rost de oja albastra….

Jean si Ionela - doua vieti contemporane
1. Jean - “Freate, ai shtanga?”
2. Jurnalul Ionelei

Popularity: 36% [Gel uv finish]