The work of a staggering genius

Pentru Jean este o zi obisnuita… Ca in fiecare dimineata se scoala scarpindu-se intre picioare, se da jos din pat, ii fute cainelui un sut in cur, se scarpina din nou, ii mai fute un sut cainelui si isi continua drumul catre buda invartindu-si scula in aer intrebandu-se daca a mai crescut sau nu (”Shtorong! aseara era mai mica”). Ajunge la baie, isi face parul cu oja si pleaca de acasa. Este in general ora 7 dimineata… De fiecare data asta ajunge la scoala inaintea mea, chiar daca el la ora aia ar trebui sa doarma. “Ce faci, Jeane? Ai o shtanga?” Ii dau o tigara… “Andi… Nu Jean… Andi..” “Pula mea, Jeane… sunteti multi aici si mi-e greu sa va tin minte… Va zic la toti Jean ca e mai usor (flegma…). Numa’ dupa-masa cati sunt… E mai simplu sa va zic Jean la toti!”.
Pauza urmatoare era tot acolo… Peste doua pauze avea mana bagata pe gatul cainelui!! Cainele schelalaia si se agita incercand sa scape de dobitoc. Asta nimic, baga mana si mai adanc. “Ce-i faci bah?” Cainele inghitise un lemn si Jean incerca sa il salveze… Pauza urmatoare Jean isi antrena cainele, incercand sa ii dea suturi “Hai bah, cap de cui! Fereste laba! Fereste laba! Asa bah!” Daca nu se ferea… Ce sa zic… Ghinion cainelui pentru lovitura ce si-ar fi primit-o in laba.
In ultima pauza, cainele avea o cadere nervoasa… Chiar ma intrebam cat ar mai fi rezistat. Caderile astea nervoase sunt destul de dese, nici nu vreau sa ma gandesc la ce este supus bietul patruped. Scoate niste sunete dubioase rau de tot… Erau un fel de sunete scoase de o vaca in calduri combinate cu sunetele unui porc ce tocmai e taiat (sau impuscat cu glont de argint, mai nou). Nu puteai sa zici ca latra sau plange… Cred ca era modul lui de a spune ca nu mai suporta si ca se duce la tren cu prima ocazie. La un moment dat se opreste si incepe sa se tavaleasca pe jos… Jean intre timp ii tot dadea picioare in cap sa se linisteasca… Cainele se ridica, incepe iar sa scoata suntele alea ciudate… “Taci in gatu’ ma-tii de javra” Cainele o tinea tot pe a lui… “Bah te omor!!” Nici o schimbare, cainele inca scoatea suntele alea bovino-porcine. La un moment dat Jean incearca sa il loveasca, dar cainele se fereste (parca ar fi fost Neo din Matrix). Jean mai incearca o data si de data asta cainele il evita. Mai incearca o data… Asta cred ca a fost ultima oara cand Jean a mai incercat sa dea in caine… Azorel (nu stiam cum sa ii spun si “caine” devenea deja enervant) se da putin in spate, Jean se dezechilibreaza si cade… De atat a avut Azorel nevoie! Sare pe Jean latra de doua ori la el, scoate de cateva ori niste sunete bovino-porcine si pleaca.
Jean a ramas perplex… Nu stia daca sa rada, sa planga, sa fie speriat sau sa faca misto de situatie… Sta intins pe spate cu mainile in sus, inca incercand sa se apere de caine, chiar daca acesta il lasase de cateva secunde in pace. Se ridica foarte greu si cu multa prudenta, isi sterge cu maneca balele de pe fata si pleaca spre casa… Pana acasa nu mai scoate nici un sunet, desi de multe ori are obiceiul de a canta manele in timp ce se plimba. In fata blocului il vede pe Azorel care i-a aruncat o privire plina de inteles… Ceva de genul: “Nah fraiere!! M-ai fute-ma la cap!!” Jean se duce la caine, isi cere iertare, il mangaie pe bot si intra in casa… Inca nu reusea sa inteleaga ce se intamplase!

Jean si Ionela - doua vieti contemporane
1. Jean - “Freate, ai shtanga?”
2. Jurnalul Ionelei
3. Jean e suparat

Popularity: 58% [Cele mai bune vibratoare]